Trifonul (1 Februarie)

Trifonul (1 Februarie)

Se credea ca Trif cel Nebun e patron al omizilor, gândacilor şi tuturor insectelor stricăcioase.Această sărbătoare se ţine să nu se înmulţească omizile şi să distrugă livezile de pomi.

De aceea în această zi se sfinţea apă cu care se stropeau livezile şi grădinile.
Locuitorii Satului Francesti se duc în ziua de Sf.Trifon cu preotul la vii să fie roditoare şi păzite de mană şi grindină.

În aceasta zi oamenii obişnuiau să taie o coardă din vie şi sa o planteze în grădina casei, ca să o aibă mereu sub îngrijire şi observare. Această coardă era considerată “norocul viei”, iar prin practicarea obiceiului, unii cetăţeni şi-au consolidat adevărate halângi de vie în preajma gospodăriei.

Din Plaiul Francestiului, in data de 1 februarie era practicat ritalul TÂR

COLUL VIILOR.Gospodarii urcau în această zi la vie cu plosca plină şi baniţa cu mâncare. Ei tăiau trei viţe de la trei butuci, pe care le plantau rugându-se: “Să dea Dumnezeu ploaie la vreme şi să le păzească de orice stricăciune!”

Se obişnuia ocolirea perimetrului viei cu plosca în mână, făcându-se trei popasuri de rugăciune pentru viitoarea recoltă de struguri. În zona Francestiului, în dimineaţa Sfântului Trifon femeile mergeau la vie şi sub ameninţarea cosorului ori a foarfecei rosteau de trei ori formula magică de obligare la belşug: “Faci struguri ori te tai?”, apoi turnau vin la radacina butucului rostind: “şi-am dat vin,

să-mi dai vin/ Eu o picătură, tu o umplutură”.

Era adus preotul, care sfinţea apă, să fie stropite viile cu apă sfinţită ca să aibă tot anul parte numai de apă curată.După aceste ritualuri, la pivniţele de pe deal se făceau petreceri, care durau uneori şi până a doua zi. Obiceiul a fost semnalat şi în satele comunei Pestisani.

La Francesti, după slujba preotului, făcută în deal cu vii, se încingeau praznice cu lăutari, la care se ospătau şi săracii satelor. Focuri mari încălzeau odinioară ulcelele şi oalele cu vin păstrat pentru rugă.La Francesti preotul citeste pe deal rugăciunea-blestem a Sfântului Trifon, apoi dădea dezlegarea petrecerii-paznic.

Participanţii la “Praznicul viilor” din ziua de Sfântul Trifon purtau o cunună din corzi de vie, pe care a doua zi o aşezau la icoană. Acest obicei poate fi pus în legătură cu credinţa-legendă a originii viţei de vie din sângele lui Hristos, de aceea cununa se numea icoană.

Urcand spre dealul viilor se porneşte cu procesiunea având înainte steagurile bisericeşti. La crucile şi troiţele de pe deal preotul face slujbă şi citeşte rugăciunea Sfântului Trifon contra dăunătorilor recoltelor: insecte, lăcuste, furnici.

CLICK AICI pentru mai multe poze